"Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul."

(Albert Einstein)

Către cititori

Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădină cu stupi.
Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă
şi aşteptaţi să vorbesc. - De unde să-ncep?
Credeţi-mă, credeţi-mă,
despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei:
despre soartă şi despre şarpele binelui,
despre arhanghelii cari ară cu plugul
gradinile omului,
despre cerul spre care creştem,
despre ură şi cădere, tristeţe şi răstigniri
şi înainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
aşa de mult să plânga şi n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de-aceea - lăsaţi-mă
să umblu mut printre voi,
să vă ies în cale cu ochii închişi.
(Lucian Blaga)

Octavio Paz : "Singuratatea este cel mai profund fapt al conditiei umane.Omul este singura fiinta care stie ca este singura."

Are intunericul un nume?Aceasta cruzime,aceasta ura.Cum ne-a gasit?S-a strecurat in vietile noastre sau noi l-am cautat si l-am imbratisat?Ce s-a intamplat cu noi?De ce ne trimitem copii in lume asa cum trimitem tinerii soldatii la razboi,sperand pentru siguranta lor dar stiind ca se vor pierde pe drum?Cand ne-am pierdut calea?Consumati de umbre,inghititi intregi de intuneric.Are intunericul un nume?Este numele tau?