Voiam sa fiu alaturi de tine si cu cat eram mai aproape cu atat ma departam mai mult si tot mai singura eram.
Mergeam prin ploaia de stele,tinandu-ne strans de mana,cu cerul peste noi gata,gata sa se pravaleasca strivindu-ne.
Priveam increzatori in destinele noastre
Doua stele mari ca doua lacrimi alunecara incet la picioarele noastre.Imi simteam picioarele ca plumbul.Le urmaream tristi,uimiti.Tu aveai inima trista de durere si impovarata de atata adevar.Deodata cele doua stele lacrimi se despart in caderea lor,fiecare urmandu-si cu totul alt drum.O strangere de mana ca un ultim zvacnet de pasare ce moare ma obliga sa-mi ridic privirea si sa urmaresc steaua mea,steaua care se prabuseste in abisul ei ca un fulger.