"Urasc felul cum imi vorbesti si felul cum te tunzi. Urasc felul cum imi conduci masina. Urasc cum ma privesti. Urasc ghetele tale militare si felul in care imi citesti gandurile. Te urasc atat de mult ca mi se face rau. Si ma face sa scriu versuri. Urasc- Urasc faptul ca ai intodeauna dreptate. Urasc cand minti. Urasc cand ma faci sa rad, si mai rau cand ma faci sa plang. Urasc cand nu esti in preajma si ca nu ai sunat. Dar cel mai mult, urasc felul in care nu te urasc, nici macar pe aproape, nici macar putin...chiar deloc." (10 things I hate about you)

Cele ce ne sînt cunoscute
Căpitanul Barton

“Orcât m-aş îndoi de autenticitatea celor despre care ni se spune că sînt revelaţii, există totuşi un lucru îngrozitor în care cred cu toată convingerea: dincolo de lumea noastră există o lume a spiritelor – un sistem ale cărui meşteşuguri ne sînt, de obicei, ascunse, printr-o mare generozitate –, un sistem care uneori ar putea să ni se arate, iar alteori chiar o face. Sînt sigur, de fapt ştiu cu certitudine, că există un Dumnezeu, un Dumnezeu aprig, că după răzbunare apar inevitabil remuşcările, în mod uimitor şi misterios, dar în aceeaşi măsură inexplicabil şi înfricoşător. Există astfel un univers spiritual.”

Alerg desculţă prin iarba care îmi ajunge la brâu , fugărind doi fluturi.Zboară prea sus...Atunci am realizat ca nu le voi putea atinge niciodată aripile, cu care aş putea să zbor şi eu în înaltul văzduhului.Tremur de mânie şi alerg...alerg spre prăpastie....da ...acum zbor.
Aşa a început totul.Cu un vis care s-a repetat de prea multe ori si care m-ă îndeamnă să-mi înving teama care m-ar putea reţine din marea călătorie.
Acum nu mai există cale de întoarcere.Clopotul sună marcând astfel momentul plecării.În secunda urmatoare inima începe să bată cu putere,tremur toată şi simt o senzaţie ciudată, ca cea în care visezi că te descompui.Inchid ochii, aerul din jur nu seamănă cu cel de afară,un fior îmi străbate corpul...aş striga spre ajutor...dar oare de ce aş face asta?îmi pierd fiinţa de un simplu corp şi descopar noi orizonturi.Încet,încet îmi cresc aripi,dătătoare de alte puteri.
Dintr-o dată încep să plutesc! Este foarte interesant, o senzaţie extraordinară fiindca nu poţi să o echivalezi cu nimic altceva. Pur şi simplu, mă simt ca un copil, nu ştiu ce să fac, cum să reacţionez. De mic copil mi-am dorit să zbor. Închideam ochii şi simţeam că plutesc peste ape, canioane şi creste de munţi. M-au fascinat întotdeauna abisul albastru, înălţimile infinite. In final, am ajuns să zbor.
Călătoresc într-un spaţiu imens, nesfîrşit; văd stele, planete, apoi galaxii… Mă întreb dacă sunt materie sau doar imaginaţia unei călătorii astrale.Este impresionant şi spectaculos.Acum înteleg...înteleg că viaţa nu ar exista fără univers.Si totuşi mi-e dor de de el, mi-e dor de Pământ....de casă, de vecini, de străzile aglomerate...ma simt departe de civilizaţie, de locurile în care am crescut.Acum e tarziu şi gândurile negre mi-au invadat cu repeziciune mintea iar somnul nu întârzie să apară....Îmi place când simt somnul culcându-se de-a lungul pleoapelor; atunci închid ochii şi încep să mă plimb prin el, degajată, încet, cu paşi molcomi de bătrân.
Întinsă în iarba înaltă, îmi imaginez că cerul e de fapt jos şi pământul e sus, si că-mi dau drumul să cad în oceanul infinit. Îmi arunc braţele spre cer şi încep să alerg din nou, imaginându-mi că am aripi şi simt că plutesc peste munţi, văi şi descopăr lumi noi.

There is a road, no simple highway, between the dawn and the dark of night, and if you go, no one may follow, that path is for your steps alone.

Even after all this time
The sun never says to the earth, "You own me."
Look what happens with a Love like that!
—It lights the whole Sky. (Hafiz)

Voiam sa fiu alaturi de tine si cu cat eram mai aproape cu atat ma departam mai mult si tot mai singura eram.
Mergeam prin ploaia de stele,tinandu-ne strans de mana,cu cerul peste noi gata,gata sa se pravaleasca strivindu-ne.
Priveam increzatori in destinele noastre
Doua stele mari ca doua lacrimi alunecara incet la picioarele noastre.Imi simteam picioarele ca plumbul.Le urmaream tristi,uimiti.Tu aveai inima trista de durere si impovarata de atata adevar.Deodata cele doua stele lacrimi se despart in caderea lor,fiecare urmandu-si cu totul alt drum.O strangere de mana ca un ultim zvacnet de pasare ce moare ma obliga sa-mi ridic privirea si sa urmaresc steaua mea,steaua care se prabuseste in abisul ei ca un fulger.

"Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul."

(Albert Einstein)

Către cititori

Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădină cu stupi.
Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă
şi aşteptaţi să vorbesc. - De unde să-ncep?
Credeţi-mă, credeţi-mă,
despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei:
despre soartă şi despre şarpele binelui,
despre arhanghelii cari ară cu plugul
gradinile omului,
despre cerul spre care creştem,
despre ură şi cădere, tristeţe şi răstigniri
şi înainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
aşa de mult să plânga şi n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de-aceea - lăsaţi-mă
să umblu mut printre voi,
să vă ies în cale cu ochii închişi.
(Lucian Blaga)

Octavio Paz : "Singuratatea este cel mai profund fapt al conditiei umane.Omul este singura fiinta care stie ca este singura."

Are intunericul un nume?Aceasta cruzime,aceasta ura.Cum ne-a gasit?S-a strecurat in vietile noastre sau noi l-am cautat si l-am imbratisat?Ce s-a intamplat cu noi?De ce ne trimitem copii in lume asa cum trimitem tinerii soldatii la razboi,sperand pentru siguranta lor dar stiind ca se vor pierde pe drum?Cand ne-am pierdut calea?Consumati de umbre,inghititi intregi de intuneric.Are intunericul un nume?Este numele tau?

Sunt momente in viata noastra cand ne gasim la o intersectie,fara o
harta a drumurilor.Alegerile pe care le facem in aceste momente pot
defini restul zilelor noastre.Bineinteles,atunci cand ne confruntam cu
necunoscutul,cei mai multi dintre noi prefera sa dea inapoi…

Te uiti vreodata la o fotografie a ta,si vezi un strain in fundal?Te face sa te intrebi cati straini au poze cu tine.In cate momente din viata altor oameni am fost.Am facut parte din viata unui om cand visul li s-a implinit sau am fost acolo cand acesta a pierit.Oare am incercat sa intram in fotografie?Ca si cum noi am fost cumva destinati sa fim acolo sau poza ne-a luat prin surprindere.Doar gandestete,ai putea fii o parte importanta a vietii cuiva,si nici macar nu stii.

Amurg violet

Amurg de toamnă violet ...
Doi plopi, în fund, apar în siluete:
- Apostoli în odăjdii violete -
Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet ...
Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet ...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet.
(George Bacovia)

Vine o vreme cand fiecare o i-a pe drumul gresit.In acest moment disperat trebuie sa alegi directia in care vei merge.Vei lupta sa stai pe calea ta in timp ce altii iti vor spune cine esti?Sau te vei eticheta?Vei fii onorat de decizia pe care ai luat-o?Sau vei imbratisa o alta cale?In fiecare dimineata alegi sa mergi mai departe sau pur si simplu sa renunti...

Te-ai intrebat vreodata ce marcheaza existenta noastra?Daca o viata poate avea un impact asupa lumii...sau daca alegerile pe care le facem conteaza?Eu cred ca da.Si cred ca un om poate schimba multe vietii.In bine...sau in rau.

Am crezut ca te cunosc.Dar presupun ca este mai usor sa vedem ceea ce vrem in loc sa cautam adevarul.Crezi ca ma cunosti dar nu e asa.Si asta inseamna ca nu stii ce pot face.Ma vezi ca o persoana care are toate raspunsurile dar nu este asa.Poate ca nu stiu tot timpul ceea ce fac.Si cand fac o greseala,pentru ca recunoaste-ti,cu totii facem,o sa cer ajutorul tau.Nu pot sa fac asta singura,dar daca imi dai o sansa,noi am putea face lucruri marete impreuna.John F.Kennedy a zis:”Curajul in viata este o magnifica combinatie intre triumf si tragedie.Un om face ceea ce trebuie,in ciuda consecintelor personale,in ciuda obstacolelor si pericolelor si presiunilor.Asta este baza moralitatii.”

In acest moment sunt 6,470,818,671 de oameni in lume.Uni alearga speriati.Unii sosesc acasa.Unii spun minciuni pentru a trece cu bine ziua.Alti chiar acum infrunta adevarul.Unii sunt oameni rai,in razboi cu binele.Si unii buni,confruntandu-se cu raul.Sase bilioane de oameni in lume.Si cateodata –ai nevoie de o singura persoana...